Cod Natura 2000 – 6210*.
Acest habitat este larg răspândit în regiunile colinare ale ţării, cu deosebire în Podişul Transilvaniei, Dealurile de Vest, Podişul Moldovei, Subcarpaţi, dar şi în munţii mai puţin înalţi, în arealul masivelor calcaroase (Trascău, Metaliferi, Munţii Banatului).
Substratul calcaros (acoperit de soluri de tipul rendzinelor) este întâlnit doar în munţi, în arealele colinare el fiind reprezentat de roci marnoase, argile carbonatice, gresii calcaroase etc., acoperite de cambisoluri eutrice şi feoziomuri în cele mai multe cazuri.
Pajiştile au un caracter mezoxerofil prin excelenţă şi sunt considerate ca având regim prioritar numai dacă adăpostesc populaţii mari ale unor specii de orhidee (de obicei acestea fiind orhideea tridentată, orhideea militară, orhideea arsă). Cele mai frecvente sunt cele edificate de către obsiga pieptene, obsiga dreaptă, obsiga fără spini şi păiuşul rupicol, alături de rogozul tomentos, păiuşul de livadă, firuţa de livadă, salvia de câmp, salvia austriacă, scaiul de câmp, lucerna galbenă, coroniţa comună, ciuboţica cucului, garofiţa de câmp şi alte specii comune central europene.
Când pajiştile de obsigă nu sunt degradate prin suprapăşunat, adesea apar, mai ales în regiunile colinare, specii prioritare precum varza tătărească de stepă, capul şarpelui roşu, salvia nutantă etc.
