Rhinolophus euryale (Liliac mediteranean cu potcoavă)

Cod Natura 2000-1305.
Regnul Chordata, clasa Mammalia, ordinul Chiroptera, familia Rhinolophidae. Este o specie de talie mijlocie din familia liliecilor cu potcoavă. Privită din profil, şaua caracteristică familiei din care face parte are apendicele superior ascuţit, uşor îndoit în jos şi net mai lung decât cel inferior. Şaua văzută din faţă are marginile paralele, uşor convergente spre apendicele inferior.
Blana cenuşie-brună pe spate, cu nuanţă roşiatică. În partea ventrală, culoarea este cenuşiu-deschisă, cu tentă gălbuie-deschisă. De obicei în repaus nu se îmbracă complet în patagiu. Are cap și trunchi de 43-58 mm; lungimea antebraţului 43-51 mm; anvergura aripilor 300-320 mm; lungimea condilo-bazală 16-17 mm; greutate 8-17 g. Specia folosește cavitățile ca adăpost iar ca habitat de hrănire, pădurile de foioase din zona de deal şi munte, zonele calcaroase cu tufe şi apă în apropiere în care se găsesc peşteri.
Coloniile de reproducere sunt situate în peşteri unde coloniile sunt compacte iar indivizii se ating între ei. Specia este puternic dependentă de peşteri. Naște un singur pui pe an, cu decalări ale dezvoltării, în care se suprapune perioada de iniţiere a zborului puilor dintr-o colonie, cu prezenţa unor femele gestante. Are zborul foarte agil, de aceea poate vâna cu succes în pădure. Este o specie sedentară cu areal maxim 135 km.
Este o specie predominant troglofilă, ce preferă zonele grotifere şi împădurite, străbătute de cursuri de apă, până la 1000 m altitudine. Peşterile constituie adăpostul ideal, mai ales pentru hibernare, dar vara coloniile maternale se pot adăposti şi în poduri de locuinţe. În România specia a fost semnalată doar în Banat şi Crişana.
Starea de conservare este defavorabilă. Habitatul de maternitate și hibernare (peșterile) este degradat prin obturarea intrărilor, poluare și turism. Habitatul de hrănire este afectat prin tăierea aliniamentelor de arbori, exploatarea forestieră, poluarea apelor.