Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)

Cod Natura 2000 – 91L0.
Este un habitat forestier din Dealurile de Vest (la sud de Mureş) şi Munţii Banatului (mai ales pe calcare) dominat de gorun, gorun auriu şi gorun ardelenesc, mai rar cu prezenţa stejarului şi cerului.
Pădurile din sud-vestul României asimilate pădurilor ilirice de stejar şi carpen sunt în realitate foarte puţin reprezentative pentru acest tip de habitat, aparţinând mai degrabă corespondentului său dacic (91Y0) prin lipsa multor specii caracteristic ilirice, cum sunt şofranul napolitan, caprifoiul, spânzul roşu, spânzul de spinării.
Totuşi, spre deosebire de habitatele forestiere dacice, aici apar frecvent specii submediteraneene precum arbuştii veşnic verzi ghimpele şi ghimpele mare, apoi liana tamus, iar dintre arbori teiul argintiu, teiul cu frunza mare, cărpiniţa, sâmbovina (sau celtisul), nucul.
Printre speciile ierboase caracteristice sunt spânzul parfumat, clopoţelul lui Grossek, pesma bănăţeană, garofiţa bănăţeană, coada vacii sau lumânărica lui Vandas, pălămida bănăţeană, bujorul bănăţean, spinul albastru bănăţean (Echinops sp.), garofiţa sârbească, opaiţa bănăţeană etc.
Pe stâncăriile calcaroase găsim adesea specii caracteristice acestora, unele endemice sau subendemice precum mărarul de stâncă alb bănăţean (sau atamanta) sau mărarul bănăţean, pesma de foc, sipica balcanică etc.
Solurile pe care sunt localizate aceste păduri sunt cambisoluri eutrice, rendzine iar nu rareori soluri mediteraneene de tip terra rossa, cu un colorit roşu deosebit. Foarte local, insular, habitatul se întâlneşte şi mai spre nord în Munţii Zarand.