Cod Natura 2000-1354*.
Regnul Chordata, clasa Mammalia, ordinul Carnivora, familia Ursidae.
Are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălţime la greabăn de până spre 1,5 m şi o greutate maximă de 600 kg. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile. Corpul e masiv, spatele bombat, uşor înclinat către umeri. Gâtul e scurt şi gros, fruntea bombată, botul conic-trunchiat. Ochii sunt mici, oblici, cu pupila rotundă. Picioarele sunt puternice, destul de lungi, cu tălpile scurte şi gheare lungi, puternice. Blana are peri moi, mai lungi pe faţă, abdomen şi între picioare, mai scurţi pe bot. Culoarea e variabilă după anotimp şi vârstă, de la cafeniu, cafeniu-gălbui sau cafeniu-roşcat, până aproape negru, sau cu pete albe la baza gâtului.
După forma, mărimea corpului şi a craniului şi după culoare, unii cercetători admit pentru ţara noastră două forme: U. a. alpinus (ursul cafeniu/ursul de munte), în partea de nord a ţării, în Munţii Rodnei şi Maramureşului, de la 1000 m în sus, cu un regim de hrană mai mult carnivor, şi U. a. formicarius (ursul negru/furnicar/ovăsel), întâlnită sub 1000 m, care se hrăneşte mai ales cu vegetale. În tinereţe are de obicei un guler alb îngust, cu marginile bine limitate, care dispare cu timpul.
Aria de răspândire în prezent cuprinde câteva ţinuturi păduroase din Europa şi Asia. La noi apare de-a lungul întregului lanţ carpatic, prin păduri mari şi dese, puţin umblate, liniştite, cu stânci şi arbori căzuţi. Se hrăneşte în tinereţe mai mult cu ghindă, jir, mere pădureţe, zmeură, afine, miere de albine, iarbă fragedă, ovăz în pârg, porumb necopt, diferite rădăcini, muguri; către bătrâneţe cu oi, peşti, păsări şi ouăle acestora, iar la nevoie cu cadavre care n-au intrat în putrefacţie. Împerecherea are loc în mai-iunie, ursoaica născând prin ianuarie-februarie 1-5 pui foarte mici, orbi (văd după 3 săptămâni) şi care stau pe lângă ursoaică 2 ani. Se reproduce după 4 ani. Hibernează. În general e liniştit, se fereşte de oameni, dar atacă când este rănit, iar ursoaica când are pui.
